Like this:

E zi de luni. Se spune că universul a fost creat în şapte zile. Eu trebuie să (re)parcurg acest drum şi să îmi (re)creez sau să îmi distrug universul într-o săptămână nouă. Niciodată nu îmi reuşea nici una nici alta până la capăt. Deoarece fiecare început e preconceput din timp începem număratoarea, care poate fi atât inversă cât şi “în sens giratoriu”, cu seara de duminică.
E întuneric. Ora 23:20. Stau în pat şi mă gândesc la 2 lucruri.
1. De mâine o să fie totul bine, o să fac numai lucrurile pe care trebuie să le fac, o să devin mai “eu însumi” şi în sfârşit o să mă las de fumat .
2. Oare???
Adorm.Simt cum adorm, cum ceaţa îmi învăluie conştiinţa. În sfârşit…
…Deja simt vibraţia telefonului mobil, îi simt intenţia. În curând va suna alarma. Ora 7 si 24 de minute.
Mă trezesc cu aceeaşi senzaţie pe care o trăiesc în fiecare “primă zi”. Nimic nu se (va) schimba.
Mă hrănesc, mă spăl şi fac toate acele “mă” pe care le fac oamenii obişnuiţi în obişnuitele “prim zile” de săptămână.
Ies din casă şi cu pas săltăreţ parcurg cei 500 de metri-intervalul dintre casă şi ţigara mea de dimineaţă. Ce dulce e uitarea promisiunilor de seară…Ora 8 şi 34 de minute.
Ajung la USM. De fapt universitatea e un lucru bun care mi s-a întâmplat. Oameni deştepţi şi note nemeritate însă aplicate demult în practică.
Încă nu m-am decis ce zi de luni să reproduc, pentru că de fapt toate sunt la fel, ca şi orice început se vor sfărşi la fel. Să presupunem că e o luni, în care eram încă animator la radio Nova. La acest post de radio visam să lucrez de mai mult timp. Acolo se pune rock, iar eu ca orice rocker “nonconformist” ca alţi mii de nonconformişti vreau să lucrez acolo. Visul a durat juma de an. Acum în acest început de drum, pardon de săptămână, radio Nova îşi schimbă formatul, iar eu rămân derutat…ce mă fac mai departe…
Ora 14 şi 34 de minute…Ajung la radio…Dau bineţe la lumea bună şi cea care nu prea e bună…Şeful se poartă un pic prea bine…nu-i a bine. Cât “bine” în acea zi de luni…
În sfărşit, reuşeşte să îmi spună că trebuie să se lipsească de mai mulţi oameni…răsuflu uşurat şi “îmi propun candidatura”…oricum nu mai rezist la noul format, deşi rulează doar de câteva ore…
Timpul trece neobservat de greu….Ora 19 şi 01 minute. Îmi iau rămas bun de la toată lumea bună în număr de 2 oameni…Ies din clădire şi cu un gest obişnuit îmi aprind ultima ţigară de astăzi…Mă îndrept spre casă.
În drum, în autobus mă gîndesc că acuş ajung acasă. O să mănânc ceva, citesc înainte de somn şi la ora 10 (22) o să sting lumina. Îmi imaginez gestul…cum ating întrerupătorul şi camera devine plină de umbre…Şi imediat conştiinţa o sa îmi devină plină de umbre… De mâine, de maine, de mâine…
Mâine e o noua primă zi.